Psoriazisul, una dintre cele mai răspândite afecţiuni inflamatorii ale pielii din România, afectează aproximativ 2‑3 % din populaţia naţională. Deși nu pune în pericol viaţa, impactul asupra calităţii vieţii poate fi semnificativ dacă simptomele nu sunt recunoscute la timp sau tratamentul nu este adaptat nevoilor individuale.
Ce este psoriazisul?
Psoriazisul este o boală cronică autoimună în care sistemul imunitar atacă eronat celulele pielii, accelerând producţia acestora. În mod normal, celulele epidermale se reînnoiesc la fiecare 28‑30 de zile; la persoanele cu psoriazis, procesul se scurtează la 3‑4 zile, rezultând acumularea de straturi groase, roșii și acoperite cu scuame argintii (plăci). Această hiperproliferare este însoțită de inflamație și, în unele cazuri, de disconfort, mâncărime și durere.
Simptomele clasice și semnele mai puțin cunoscute
Manifestările psoriazisului pot varia de la ușoare la severe, în funcție de tipul și extinderea leziunilor.
- Plăci roșii și descuamate pe coate, genunchi, scalp și zona lombară.
- Mâncărime și senzație de arsură în zona afectată.
- Uscarea și crăparea pielii, care poate duce la sângerări.
- Unghii afectate – îngroșare, decolorare, puncte de tip „pits” (microporozi).
Pe lângă aceste semne evidente, unele persoane pot dezvolta:
- Plaques inversate – leziuni netede, roșii, situate în pliurile corpului (subraț, zona inghinală).
- Plaques eritrodermice – extindere difuză a roșeții pe suprafața majoră a pielii, o situație rară, dar gravă.
- Artrita psoriazică – inflamație articulară asociată, care poate provoca durere și rigiditate la nivelul articulaţiilor.
Factori declanșatori și riscuri asociate
Deși mecanismul exact al apariţiei psoriazisului rămâne necunoscut, cercetătorii au identificat câţiva factori care pot declanşa sau agrava boala:
- Genetica – prezenţa unui membru de familie cu psoriazis creşte riscul de 3‑10 ori.
- Stresul emoțional – evenimentele stresante pot precipita debutul sau recurenţa leziunilor.
- Infecţiile cutanate, în special cele cu streptococi, pot declanşa formele de psoriazis guttat la copii.
- Consumul de alcool și fumatul – ambele sunt asociate cu severitatea şi răspunsul slab la tratament.
- Obezitatea – ţesutul adipos eliberează substanţe inflamatorii care pot amplifica reacţia autoimună.
Tratamentul tradițional vs noile opţiuni
Managementul psoriazisului a evoluat semnificativ în ultimul deceniu. În timp ce terapiile locale şi sistemice rămân pilonul de bază, noile medicamente şi tehnologii oferă rezultate superioare, în special în cazurile moderate‑severe.
1. Tratament local – evoluţii recente
Cremele şi unguentele rămân prima linie de intervenţie pentru leziuni limitate. În 2024, câteva produse au fost actualizate cu ingrediente inovatoare:
- Calcipotriene + betametazonă – combinaţie de analog de vitamina D şi corticosteroid, eficientă în reducerea inflamaţiei şi a descuamării.
- Inhibitori de PDE‑4 (creme cu crisaborole) – acţionează la nivelul celulelor imune, reducând producţia de citokine inflamatorii fără efectele sistemice ale steroidilor.
- Ulei de cânepă (CBD) cu proprietăţi antiinflamatoare – disponibil în farmacii, poate ameliora mâncărimea şi roşeaţa, dar nu înlocuieşte tratamentul prescris.
2. Terapia sistemică – biologice şi mici molecule
Pentru psoriazisul moderat‑sever, medicamentele biologice şi inhibitorii de JAK (Janus Kinase) au revoluţionat abordarea:
- Biologice anti‑IL‑17 (secukinumab, ixekizumab) – ţintesc interleukina‑17, un mediator cheie al inflamaţiei cutanate, oferind răspuns rapid şi durabil.
- Anti‑IL‑23 (guselkumab, risankizumab) – blochează interleukina‑23, reducând activarea celulelor T şi prevenind formarea plăcilor.
- Inhibitori JAK (tofacitinib, upadacitinib) – administrate oral, reduc semnalizarea celulară a inflamaţiei şi pot fi o alternativă pentru pacienţii care nu toleră biologicele.
Aceste terapii sunt înregistrate în România şi disponibile prin prescripţie medicală, în condiţiile unei evaluări riguroase a istoricului şi a comorbidităţilor (de ex., boli hepatice, infecţii cronice).
3. Fototerapie şi tehnologii de lumină
Expunerea controlată la radiaţii ultraviolete (UVB narrowband) rămâne o opţiune eficientă, în special pentru pacienţii cu leziuni extinse, dar fără contraindicaţii pentru terapie sistemică. În 2025, s-au introdus noi dispozitive:
- Excimer laser 308 nm – permite tratamentul focalizat al plăcilor rezistente, cu timp de expunere scurt şi risc minim de carcinogeneză.
- Fototerapia cu LED roşu – stimulează regenerarea celulară şi reduce inflamaţia, utilizată ca adjuvant la tratamentele topice.
4. Terapia combinată – maximizarea beneficiilor
Mulţi dermatologi recomandă combinarea tratamentelor locale cu biologice sau cu fototerapie, pentru a obţine un control rapid al simptomelor şi pentru a reduce dozele de medicamente sistemice, diminuând astfel riscul de efecte adverse.
Stil de viaţă şi prevenţie – aliaţi esenţiali în controlul psoriazisului
Pe lângă terapiile medicamentoase, adoptarea unor obiceiuri sănătoase poate influenţa semnificativ evoluţia bolii:
- Menţinerea greutăţii corporale ideale – reducerea masei adipoase scade nivelul de citokine inflamatorii.
- Renunţarea la fumat şi consum moderat de alcool – ambele pot agrava inflamaţia şi pot interfera cu eficacitatea tratamentelor.
- Dietă antiinflamatoare – alimente bogate în omega‑3 (peşte gras, seminţe de in), antioxidanţi (fructe de pădure, legume verzi) şi evitarea alimentelor procesate pot susţine răspunsul imunitar.
- Gestionarea stresului – tehnici de relaxare, meditaţie, yoga sau terapie cognitiv‑comportamentală pot reduce declanşatorii psihologici ai exacerbărilor.
- Îngrijirea pielii – hidratarea zilnică cu creme emoliente fără parfum, evitarea scăldărilor fierbinţi şi a săpunurilor agresive previne uscarea şi fisurile.
Întrebări frecvente despre psoriazis
Este psoriazisul contagios? Nu. Boala nu se transmite de la o persoană la alta, fiind o afecţiune autoimună.
Poate psoriazisul să dispară complet? În unele cazuri, leziunile pot să dispară pentru perioade lungi de timp (remisie), însă boala rămâne cronică şi poate reapărea.
Cât de importantă este monitorizarea periodică? Este esenţială pentru ajustarea tratamentului, identificarea efectelor adverse şi evaluarea eventualelor comorbidităţi, cum ar fi artrita psoriazică, diabetul sau bolile cardiovasculare.
Informaţiile prezentate au caracter general şi nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist. Pentru sfaturi personalizate, adresează‑te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătăţii.
