Umărul înghețat, denumit în terminologia medicală capsulita adezivă, este o afecţiune caracterizată prin durere și rigiditate progresivă a articulaţiei umărului, limitând semnificativ mişcările active şi pasive. Afectează în principal persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 şi 60 de ani, fiind mai frecventă la femei, iar cauzele exacte rămân parţial necunoscute, deşi există o legătură cu anumite afecţiuni metabolice şi endocrine.
Cum se dezvoltă și cum evoluează condiția?
Umărul înghețat apare în urma unui proces complex de inflamație și fibroza a capsulei articulare glenohumerale. În primele etape, inflamaţia provoacă durere și o pierdere treptată a mobilității. Pe măsură ce boala progresează, fibroza și contractura capsulei duc la o restricție severă a mișcărilor, asemănătoare cu formarea unei cicatrici interne care reduce elasticitatea țesuturilor.
Factori de risc
- Imobilizarea prelungită a umărului (după leziuni traumatice sau intervenții chirurgicale);
- Diabet zaharat;
- Hipotiroidism;
- Bolile cardiovasculare.
Este important de diferenţiat această patologie de cauzele traumatice ale umărului dislocat, deoarece umărul înghețat se dezvoltă insidios, fără un eveniment traumatic clar.
Manifestări clinice și diagnostic
Principalele simptome sunt:
- Durere persistentă, difuză, accentuată în timpul nopţii sau la mişcările active;
- Rigiditate progresivă care limitează activităţi cotidiene (îmbrăcarea, ridicarea braţului);
- În stadiile avansate, durerea poate scădea, dar mobilitatea rămâne sever afectată.
Diagnosticul se bazează pe anamneză și examen clinic, susţinut de investigaţii imagistice:
- Radiografia – pentru excluderea altor patologii, cum ar fi artrita;
- RMN – evidențiază modificările inflamatorii și fibroase ale capsulei articulare.
Cum se tratează umărul înghețat?
Tratamentul combină măsuri conservatoare şi intervenţii invazive, în funcţie de severitatea simptomelor și răspunsul la terapie.
Opţiuni de tratament
- Măsuri conservatoare: administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene și programe de fizioterapie specifice pentru restabilirea treptată a mobilităţii;
- Infiltraţii intraarticulare cu corticosteroizi: reduc inflamaţia și durerea în cazurile rezistente la tratament conservator;
- Artroscopie: utilizată în situaţiile refractare pentru a elimina restricţiile de mişcare cauzate de rigiditatea capsulei.
Prognosticul este, în general, favorabil, deşi recuperarea completă poate necesita între câteva luni și doi ani, în funcție de evoluţia individuală a pacientului.
