Descoperirea unei chisturi ovariene poate genera incertitudine, însă majoritatea acestor formaţiuni sunt benigne și nu necesită intervenţii majore. În acest articol aflăm ce sunt chisturile ovariene, cum se realizează diagnosticul și care sunt opţiunile de tratament disponibile în 2025, pentru a gestiona situaţia cu încredere.
Ce sunt chisturile ovariene?
Chisturile ovariene sunt saci umpluţi cu lichid, sânge sau ţesut solid, care se formează pe sau în interiorul ovarelor. Ele se clasifică în funcţie de origine, conţinut şi evoluţie în timp.
Chisturile funcţionale
- Chistul folicular – apare când foliculul nu eliberează ovulul şi se umple cu lichid.
- Chistul de corp galben – se dezvoltă după ovulaţie, când corpul galben nu se retrage complet.
Aceste tipuri dispar, de regulă, în câteva cicluri menstruale şi nu necesită intervenţie chirurgicală.
Chisturile nefuncţionale
- Chisturi dermoidale – conţin structuri precum păr, piele sau dinţi, având origine teratogenă.
- Cisturi endometriale – asociate cu endometrioza, pot conţine sânge şi pot provoca dureri intense.
- Cisturi parazitare – cauzate de infecţii, de exemplu echinococoza.
Diagnostic – cum se confirmă prezenţa unei chisturi
Primul pas constă în anamneză şi examen clinic, în care medicul evaluează durerea pelviană, modificările ciclului menstrual şi eventualele sângerări anormale.
Investigaţii imagistice
- Ecografia transvaginală – oferă imagini detaliate ale ovarelor, evaluând dimensiunea, forma şi caracteristicile interne ale chistului (lichid, solid, septat).
- Ecografia transabdominală – utilizată în special la femeile gravide sau la cele cu uter mare.
- RMN (rezonanţă magnetică nucleară) – rezervat cazurilor în care ecografia nu clarifică natura chistului, în special pentru suspiciuni de malignitate.
Analize de sânge
Medicul poate solicita marcatori tumorali, cum ar fi CA‑125, pentru a evalua riscul de cancer ovarian. Un nivel crescut nu confirmă automat malignitatea, putând fi influenţat de alte afecţiuni (endometrioză, inflamaţii pelvine).
Factori de risc şi semne de alarmă
- Dimensiunea chistului – chisturile > 5 cm pot necesita monitorizare periodică.
- Prezenţa componentelor solide sau a septurilor groase la ecografie.
- Durere pelviană intensă însoţită de febră sau greaţă – poate indica ruptură sau tors ovarian.
- Modificări ale ciclului menstrual, cum ar fi sângerări neregulate sau prelungite.
Femeile cu antecedente de cancer ovarian, sindromul ovarului polichistic (PCOS) sau endometrioză prezintă un risc crescut de chisturi nefuncţionale şi, în unele cazuri, de evoluţie malignă.
Opţiuni de tratament pentru chisturile ovariene
1. Observaţie şi monitorizare
În majoritatea cazurilor de chisturi funcţionale, se recomandă „așteptarea activă”. Ecografia se repetă la 6‑12 săptămâni pentru a verifica evoluţia. Dacă chistul se micşorează sau dispare, nu se impune intervenţia.
2. Tratament medicamentos
- Contraceptive orale combinate – inhibă ovulaţia şi pot preveni formarea unor noi chisturi.
- Progestative – utilizate în PCOS pentru reglarea ciclului menstrual şi reducerea riscului de chisturi.
Aceste medicamente nu sunt eficiente pentru chisturile solide sau suspecte de malignitate.
3. Intervenţie chirurgicală
- Laparoscopia – procedură minim invazivă, prin care se îndepărtează chistul cu ajutorul unui instrument optic. Recuperarea este rapidă, iar riscul de complicaţii este redus.
- Laparotomia – intervenție deschisă, utilizată pentru chisturi foarte mari sau suspecte de malignitate, permiţând o evaluare completă a pelvicului.
În timpul operaţiei se poate opta pentru cistectomie (îndepărtarea doar a chistului) sau, în cazuri rare, pentru ooforectomie totală, dacă există un risc semnificativ de cancer.
Recuperare şi prevenţie pe termen lung
După laparoscopie, majoritatea femeilor revin la activităţi normale în 1‑2 săptămâni; după laparotomie, perioada de recuperare este de 4‑6 săptămâni.
Strategii de prevenţie
- Adoptarea unui stil de viaţă sănătos – alimentaţie echilibrată, bogată în fibre şi săracă în grăsimi saturate.
- Menţinerea greutăţii corporale în limite normale – obezitatea creşte riscul de PCOS şi de chisturi ovariene.
- Reglarea ciclului menstrual prin metode contraceptive, dacă este indicat de medic.
- Monitorizarea periodică, în special pentru femeile cu antecedente de chisturi recurente sau factori de risc pentru malignitate.
Informaţiile prezentate au caracter general și informativ. Pentru evaluare şi recomandări personalizate, este indicat să consulţi un medic specialist.
