Dacă ai primit vreodată recomandări diferite de la doi medici diferiți despre cât de des trebuie să faci testul Babeș-Papanicolau, nu ești singura. Ghidurile de screening cervical s-au schimbat semnificativ în ultimii ani, iar testarea HPV a intrat tot mai ferm în ecuație. Iată ce spun recomandările actuale și cum să înțelegi ce ți se potrivește.

Ce este testul Babeș-Papanicolau și ce detectează

Testul Babeș-Papanicolau, cunoscut și ca citologie cervicală, presupune recoltarea unor celule de pe colul uterin și examinarea lor la microscop. Scopul este identificarea celulelor anormale, care pot reprezenta leziuni precanceroase sau, în cazuri avansate, cancer de col uterin.

Testul există de peste 70 de ani și a salvat milioane de vieți prin depistarea precoce. Are însă o limitare importantă: sensibilitatea sa variază. Un singur test Papanicolau poate rata până la 30% dintre leziunile semnificative, motiv pentru care repetarea regulată era esențială în protocoalele clasice.

Ce este testarea HPV și de ce contează

Virusul papiloma uman (HPV) este cauza directă a peste 99% dintre cazurile de cancer de col uterin. Testarea HPV detectează prezența tulpinilor cu risc crescut ale acestui virus în celulele cervicale, înainte ca acestea să producă modificări vizibile la microscop.

Față de citologie, testul HPV are o sensibilitate mai mare pentru depistarea leziunilor de grad înalt. Un rezultat negativ la testul HPV oferă o garanție mai solidă că nu există risc semnificativ în următorii ani, comparativ cu un Papanicolau negativ.

Ce recomandă ghidurile internaționale actuale

Ghidurile emise de organizații precum American Cancer Society (ACS), American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG) și ghidurile europene au evoluat clar în direcția testării HPV ca metodă preferată.

Recomandările pentru femeile cu vârsta între 21 și 29 de ani

  • Testul Papanicolau singur, la fiecare 3 ani.
  • Testarea HPV nu este recomandată de rutină în acest grup de vârstă, deoarece infecțiile HPV sunt frecvente și se rezolvă adesea spontan la femei tinere.
  • Un rezultat HPV pozitiv la această vârstă ar genera investigații suplimentare nejustificate în multe cazuri.

Recomandările pentru femeile cu vârsta între 30 și 65 de ani

Aici intervine cea mai importantă schimbare față de protocoalele anterioare. Există trei opțiuni acceptate:

  • Testarea HPV singură (testare primară HPV), la fiecare 5 ani, este acum varianta preferată conform ACS și mai multor ghiduri europene.
  • Co-testarea (HPV + Papanicolau simultan), la fiecare 5 ani, rămâne o opțiune acceptabilă.
  • Testul Papanicolau singur, la fiecare 3 ani, este acceptabil dacă celelalte metode nu sunt disponibile.

Intervalul de 5 ani pentru testarea HPV primară este justificat tocmai de sensibilitatea ridicată a testului. Un rezultat negativ la HPV indică un risc foarte scăzut de a dezvolta leziuni semnificative în următorii 5 ani.

Screening-ul după 65 de ani

Femeile care au avut rezultate normale în mod consecvent și nu au antecedente de leziuni de grad înalt pot opri screening-ul după 65 de ani. Decizia trebuie luată împreună cu medicul, pe baza istoricului individual.

Situația în România: unde ne aflăm

În România, testul Babeș-Papanicolau rămâne metoda de bază în programele naționale de screening. Testarea HPV primară nu este încă implementată sistematic la nivel național, deși este disponibilă în laboratoare private și în unele centre medicale publice.

Ghidul național recomandă citologia cervicală la fiecare 3 ani pentru femeile cu vârsta între 25 și 64 de ani, în cadrul programului de screening organizat. Co-testarea sau testarea HPV primară pot fi recomandate de medicul ginecolog în funcție de situația individuală, mai ales pentru pacientele cu factori de risc sau cu rezultate anterioare echivoce.

Când testarea HPV este cu adevărat utilă

Dincolo de screening-ul de rutină, testarea HPV are roluri clare în câteva situații specifice:

  • Triajul după un Papanicolau cu rezultat ASC-US (celule scuamoase atipice cu semnificație nedeterminată). Un test HPV negativ în acest context înseamnă că riscul de leziune semnificativă este foarte mic.
  • Urmărirea după tratamentul leziunilor precanceroase. Testarea HPV la 6-12 luni după tratament ajută la confirmarea eficienței acestuia.
  • Screening-ul la femeile vaccinate anti-HPV. Vaccinul nu acoperă toate tulpinile oncogene, deci screening-ul rămâne necesar, dar testarea HPV poate fi mai informativă.

Testarea HPV primară vs. co-testare: care e mai bună

Studiile comparative arată că testarea HPV primară are o sensibilitate superioară față de Papanicolau singur și comparabilă cu co-testarea, dar cu un cost mai mic și o singură recoltare. Specificitatea este ușor mai mică decât co-testarea, ceea ce înseamnă că pot apărea mai multe rezultate pozitive care necesită investigații suplimentare.

Co-testarea rămâne preferată de mulți clinicieni tocmai pentru că un rezultat dublu negativ (HPV negativ și Papanicolau negativ) oferă cel mai înalt nivel de certitudine disponibil în prezent.

Ce trebuie să știi înainte de recoltare

Indiferent de tipul de test ales, câteva reguli practice rămân valabile:

  • Evită contactul sexual, tampoanele și spălaturile vaginale cu 48 de ore înainte de recoltare.
  • Programează testul în afara perioadei menstruale, ideal la 10-20 de zile de la debutul ciclului.
  • Informează medicul despre orice tratament local recent (ovule, creme vaginale), deoarece poate influența rezultatul citologiei.
  • Dacă ești gravidă, discută cu medicul, deoarece recoltarea se poate face în anumite condiții, dar interpretarea necesită atenție suplimentară.

Alegerea între testul Babeș-Papanicolau și testarea HPV nu mai este o dilemă cu un singur răspuns corect. Depinde de vârstă, de istoricul medical, de disponibilitatea testelor și de recomandarea medicului curant. Ceea ce contează cel mai mult este să nu amâni screening-ul, indiferent de metoda aleasă. Cancerul de col uterin este una dintre puținele forme de cancer care poate fi prevenită sau depistată într-un stadiu complet tratabil, tocmai prin aceste teste.

Notă: Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc sfatul unui specialist. Pentru situația ta specifică, consultă un specialist de specialitate.